Evadare din rutina - mai 2007

Sambata-duminica (26-27.05.2007) tura solitara de doua zile in Ceahlau

Masivul Ceahlau denumit si Kogaion (Koghion) sau Pionul (Peonul), considerat muntele sacru al antichitatii, despre care se spune ca, in zilele senine, putea fi admirat de la gurile Dunarii, este unul din stalpii spiritualitatii stravechi (poarta hramul "Schimbarea la Fata"), un adevarat Olimp al neamului romanesc. Reprezentat in stema judetului, masivul Ceahlau este cel mai impunator din ansamblul muntos al Carpatilor Orientali (Dacici, cum li se mai spunea odinioara), fiind situat in partea centrala a acestora. Inconjurat de valea Bistricioarei la nord, valea Bicazului la sud, valea Bistritei la est si vaile Bistrei, Pinticului si Jidanului la vest, masivul Ceahlau este constituit dintr-un sistem de culmi dispuse radial, avand altitudini ce variaza intre 1000-1300 m si care converg catre cele doua puncte mai inalte: Vf. Ocolasul Mare si Vf. Toaca
Cel mai inalt varf este considerat varful Ocolasul Mare, cu 1907 m, varful Toaca masurand numai 1900 m. Zona cea mai inalta a muntelui este reprezentata de un platou central, cu o latime de 1 km si o lungime de 6 km, dispus pe directia nord-sud. Trecerea de la platoul superior spre zona periferica se face brusc, printr-o centura de abrupturi cu inaltimi de 300-500 m. Parcul National Ceahlau acopera o suprafata de peste 7.742,5 ha (din cele 38.448 ha cat ocupa ariile naturale protejate din judet) fiind, dupa Parcul Forestier Vanatori (cu celebra rezervatie de zimbri), cea mai mare rezervatie naturala a judetului Neamt. In scopul asigurarii creerii unor zone de conservare si ocrotire, precum si a unui cadru adecvat efectuarii de cercetari stiintifice, s-a instituit un regim special de protectie pentru o zona de cercetare stiintifica situata pe Masivul Ceahlau, in suprafata de 5.830 ha, cuprinsa intre Complexul Lespezi, Piciorul Schiop (la vest de Cabana Dochia) si Scaunele (tronul) Zeilor - Ocolasul Mare la sud - din nefericire la fel de bine posibil rai pentru braconieri

Traseul parcurs dus-intors a fost: statiunea Durau - cabana Fantanele - Piatra Lata - Panaghia - sub Varful Toaca - cabana Dochia, marcat banda rosie si are o diferenta de nivel de 1070 metri, putand fi parcurs in 2 ½ - 3 ore de mers lejer. Avand in vedere ca e un traseu lejer, vara cel putin am crezut de multe ori ca sunt pe bulevardul Copou sau pe faleza de la Eforie Nord. Plec din Iasi cu primul microbuz, cu rezervare chiar daca masina are doar cateva locuri ocupate (dar m-am ars de cateva ori si am mers pana in Durau in picioare…) iar pe la ora 10 sunt in fata sediului celor de la Administratia Parcului National unde platesc taxa de 7 ron (am inteles valabila 30 zile - deci motiv de venit mai des pe munte
Traseul incepe din statiunea turistica Durau. De aici se deschide o frumoasa priveliste spre zona inalta a Masivului Ceahlau, dominata de varful Toaca (1900 m), stanca Panaghia si Piatra Ciobanului. Poteca marcata cu banda rosie este una dintre primele cai de acces spre inaltimile muntelui, amenajata inca din anul 1835. Cararea urmeaza traseul initial, prin Poiana Fantanele, Piatra Lata, stanca Panaghia, cabana Dochia. Din centrul statiunii Durau se urca usor pe piciorul dintre paraul Fantanii si paraul Nican, printr-o padure de molid si fag. Pe aceasta portiune se traverseaza cateva poieni mici, pe dreapta apare o constructie semilasata in paragina (pare un transformator electric mai mare sau statie de filtrare a apei si dupa 10-15 minute se intersecteaza drumul judetean 155F care face legatura intre statiunea Durau si cabana Izvorul Muntelui (candva practicabil, azi putandu-se merge doar cu rucsacul in spate – soo... doar masini cu un cal putere ). Traseul continua prin padure, la inceput pe o panta mai domoala, ajungand pe ultima portiune tot mai greoi

Ajung la popasul care acum are o banca noua si un cos de gunoi in plus (cosuri am vazut amplasate pe tot traseul spre Duruitoarea – se asteapta invazia de vara probabil) si dupa aproximativ o ora de mers, timp in care se urca o diferenta de nivel de 400 m si celebrele serpentine (unii zic ca ar fi 12, nu le-am numarat niciodata, vorba aia eu merg nu numar (de fapt era eu muncesc, nu gandesc) ajung in sfarsit la cabana Fantanele, situata in poiana cu acelasi nume
La marginea inferioara a poienii se afla cateva dintre izvoarele care au debitul cel mai mare din Ceahlau. Cabana Fantanele este asezata sub o creasta impadurita: Chica Fantanele. Este o cabana moderna, bine amenajata, amplasata chiar pe locul unde se gasea vechiul refugiu ridicat in secolul trecut, cu preturi rezonabile, conditii de cazare super ok si mancare delicioasa. De pe terasa cabanei se deschide o priveliste deosebita spre zona inalta a Ceahlaului, spre statiunea Durau, Obcina Boistea, Muntii Bistritei si valea paraului Schit. De la cabana, traseul marcat cu banda rosie continua printr-o padure de brazi, intr-un urcus domol de-a lungul culmii Fantanele, pana la locul numit "La Morminte (La morminti)"

De aici urcusul devine tot mai greu, prin padure, pana se ajunge intr-o zona deschisa - Curmatura Piatra Lata - dominata de Cusma sau Caciula Dorobantului unde se afla si un popas prevazut cu mese si banci metalice (in cazul meu aici mi-am urat aici “pofta buna”
Aici ma prinde si o mica ploaie de vara, care ma face sa-mi dau seama ca in graba cu care am plecat de acasa, mi-am uitat geaca . De la Piatra Lata se vad lacul de acumulare Izvorul Muntelui, statiunea Durau si valea paraului Schit. In dreapta potecii se observa trei tancuri stancoase ce poarta numele de "Pietrele lui Baciu". Traseul continua intr-un urcus usor printre jnepeni si ienuperi. La un moment dat in fata apare inaltandu-se impunatoare stanca Panaghia, despre care se cunosc multe povesti si legende, printre cele mai interesante si frumoase
Poteca marcata urmeaza o panta domoala pana la baza stancii Panaghia, ce se inalta cu mai mult de 70 m deasupra platoului. Pe versantul nordic, de sub Panaghia, porneste pana jos in Durau jgheabul cu acelasi nume. In partea sudica a versantului coboara alt jgheab -Jgheabul Mare- care duce pana jos, la stanca Dochiei o zona destul de expusa la avalanse in ierni cu zapada mare (stiu ce zic ) care poate fi traversata iarna cu putina atentie. De la baza stancii Panaghia poteca traverseaza, pe curba de nivel, versantul estic al varfului Toaca
Spre stanga perspectiva ramane deschisa spre lacul de acumulare Izvorul Muntelui si, mai departe, spre muntii Stanisoarei. Dupa ce se depaseste in scurt timp baza varfului Toaca din ale carei trepte nu a mai ramas mare lucru , se deschide o panorama impresionanta spre platoul central si pana la Ocolasul Mare

Pe varful Toaca este instalat un observator pentru care acum cativa ani buni o parte din varf s-a dinamitat – de aici si diferite altitudini pe care le are Vf. Toaca 1099 sau 1905 metri. De aici se poate admira, in zilele senine, maretia Masivului Ceahlau si a muntilor mai mici din jur; panorama superba cu apusuri sau rasarituri fantastice si datorita marii de nori care se formeaza aici datorita lacului de acumulare Izvorul Muntelui (sau lacul Bicaz pentru altii) De la baza piramidei varfului Toaca poteca se continua pe platou, pe stanga imediat vad cabana meteo in reconstructie de anul trecut, printre jnepeni si stanci izolate, pana la Varful Lespezi (1805 m). in spate a ramas varful Toaca si spre vest Piatra Ciobanului. De pe varful Lespezi mai sunt 200 m de poteca marcata pana la cabana Dochia, punctul final al traseului pe ziua de astazi
Traseul e foarte lejer doar ca am auzit ca mai nou pericolul mare pe el e posibilitatea de a te electrocuta, acest lucru datorandu-se faptului ca, in mai multe locuri, cablurile electrice ale liniei care alimenteaza cabanele Fantanele si Dochia, precum si Statia Meteo au iesit la suprafata, una dintre principalele cauze care au generat o astfel de situatie o reprezinta eroziunea solului din cauza intemperiilor dar si circulatia intense de pe acest traseu. Asta nu o steam nici eu pana acum cateva zile. Telefoane peste telefoane si aflu ca Adi e la marcat traseul (triunghi albastru) ce vine dinspre Jgheabul cu Hotar din Izvorul Muntelui cu cei de la clubul “Gh. Iacomi” Piatra Neamt

Ies inaintea lui (sa-l ajut cu rucsacul pe care pana la urma tot el il cara ) si spre seara ne cazam. Preferabil mai ales in perioada calda de facut rezervare la cabana s-ar putea sa aveti des surprize
Vreme de vis, incalzita cu ceva ceaiuri cu rom. Seara se lasa cu discoteca la cabana asa ca simt cumva lipsa cortului (acum cateva veri in urma eram in camping cu cortul, trec niste “turisti” care remarca ce zgarciti sunt astia cu corturile care nu au nici macar 8-9 lei sa dea pentru cazare –cat costa un pat la camere mai mari-. M-am amuzat teribil atunci pentru ca eram singur la cort si plateam mai mult de 8-9 lei cat ziceau ei, taxa de campare. Nu aveau cum sa inteleaga placerea de a dormi la cort si de a vedea la prima ora direct din sacul de dormit rasaritul soarelui acompaniat de o muzica divina, iar cu ceva noroc si capre negre spre Ocolasul Mare. I-am lasat la filosofia lor de viata, fara sa intervin

Duminica 27.05.2007 ies afara la prima ora, ceata intorcandu-ma la loc in pat
Dupa ce mancam plecam fiecare in directia lui, eu tot spre Durau pe la cab. Fantanele pe acelasi traseu facut cu o zi inainte (aflasem ca zapada de acum 2 saptamani care mai era la Duruitoarea facuse traseul foarte mizerabil –umezeala mare si mult noroi-) iar Adi tot prin Jgheabul cu Hotar pe la Stanca Dochiei spre Izvorul Muntelui. La Cusma Dorobantului intalnesc o trupa de vreo 100 de pitici de scoala generala iesiti la munte cu profesorii. Trag un pic de mine si cam in 1 ½ ore deja savurez o bere rece la Fantanele. O mica barfa cu cabanierul dupa care ora 13”15 ma gaseste in Durau in microbuzul care pleaca spre Iasi

Loc cu rezervare, betivi pe microbuz, praf si telefoane polifonice, manele, sunt semnele ca ma intorc la realitate
In rest, numai bine si carari cu soare...oriunde v-ar duce pasii...pentru mine se pare ca pasii ma vor (re)aduce in Rarau&Giumalau