Taramuri bucovinene: Giumalau-Rarau

„Daca veti urca vreodata — si eu va sfatuiesc sa urcati — prin umbra Carpatilor Rasariteni, pe la Piatra Neamt si Tirgul Neamt spre locurile celei dintai descalecari, de la un timp veti baga de seama ca se vorbeste tot mai putin despre Ceahlau, muntele venerat al Moldovei, si ca pe masura ce se apropie Tara de Sus, puterea lui scade, spre a face loc treptat, in vorbirea si in constiinta oamenilor, unui alt munte a carui stea incepe sa se ridice la orizont
O intreaga lume cu ceilalti munti ai ei si cu apele care curg prin vai, fiind frumusetii firii mereu schimbatoare Iar atunci cand veti lasa miazanoaptea, cotind spre apus, catre tinuturile paduroase ce se ridica in zare, catre patria de demult a bourilor, atunci, pe masura ce va veti afunda intr-o lume de legenda si de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acela se va ridica tot mai sus, iar numele lui il veti auzi tot mai des, ca pe al unei realitati primordiale cu care toate celelalte intra in relatii. Soarele rasare sau apune pe Rarau, norii se aduna sau se imprastie de pe Rarau, Moldova si Bistrita curg de o parte si de cealalta a Raraului, turmele urca sau coboara de pe Rarauoglinzi, graviteaza in jurul Raraului, in jurul mesei lui enorme si linistite, inconjurata cu piscuri albe de calcar
De cind aceste pamanturi au un chip si un nume, Raraul ia parte la viata lor si ca o inima puternica si ca o frunte in jurul careia bat marile aripi ale fanteziei. In padurile lui oamenii patrund ca intr-un templu, spre pasunile lui isi mana turmele, calcarul de la poale i-1 prefac in var, dar acela din piscuri straluceste in viata lor ca lumina unei stele polare. In alte locuri pot fi munti mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul; aici Raraul reprezinta dimensiunea fundamentala a lumii, latura cosmica a vietii si a istoriei. Plin de fosnete si de murmure de tot felul, de tipete de pasari si de salbaticiuni, se inalta de pe fundul luncii, spre cer, ca un enorm telescop in oglinzile caruia aluneca timpul si infinitul. Cu el incepe, acolo in partea de miazanoapte a tarii, realitatea sufleteasca din care a izvorat induiosatoarea potrivire de cuvinte: Pe un picior de plai, pe-o gura de rai...”

Geo Bogza

Iesire asteptata de ceva timp mai ales avand in vedere ca de ceva vreme pasii nu ma mai dusesera in locuri atat de dragi mie personal. Dupa indelungi pregatiri, ne vedem in gara din Iasi vineri 29.06.2007 la acceleratul Iasi-Timisoara de la ora 19”40 eu, Elena si Mihai, urmand ca din Pascani sa ni se alature si Dan. Dimineata cand vom pleca din Vatra Dornei vom fi toata trupa impreuna cu Adi. Ne propusesem sa plecam din Vatra-Dornei sambata dimineata spre Giumalau de unde apoi sa plecam spre Rarau unde vom campa, iar duminica la amiaza sa coboram spre Campulung Moldovenesc
Muntii Rarau - Giumalau domina, cu o diadema de stinci si plaiuri superbe in cutezanta formelor, armonia de culori si forme a Obcinelor Bucovinei invaluite in mantia padurilor de conifere si de parfumul rasinilor, fiind unii dintre, cei mai atragatori si pitoresti ai Bucovinei, alaturi de cupola Calimanului si de creasta alpina imprejmuita de abisuri nevazute, forme haotice si intunecate ale Pietrosului Bistritei
Vineri 29.06.2007. Dupa aproape 4 ½ ore de tren coboram in Vatra Dornei Bai la miezul noptii. Chiar daca pare obositor am ales aceasta varianta in locul celeilalte de a ajunge sambata dimineata pentru ca asta insemna ca ziua de sambata sa inceapa pentru noi la 12 la amiaza, pierzind astfel timp mult (la sfarsitul zilei aveam sa ne dam seama ca socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din „piata”si varianta aleasa de noi ne-a scutit de a merge la lumina frontalei). Dupa patru ore in care am admirat specimenele de cersetori din oras (studiu de caz pentru pasionatii de sociologie), aciuati prin zona garii la ora 5 dimineata plecam in forta spre Giumalau in echipa completa
Sambata 30.06.2007. Orasul Vatra Dornei (800 m) — gura pinului Chilia — virful Birnarel (1321 m) — virful Obcina Mica (1 322 m) (banda albastra) - Obcina Mica (1 322 m) — Poiana Ciungi (1 550 m) — varful Giumalau (1857 m) — saua Fundu Colbului (1 285 m) — hotelul alpin „Rarau" (1 520 m) (banda rosie)
Timpii de mers teoretici erau Vatra Dornei – Vf. Obcina Mica 2 ore, Vf. Obcina Mica – Vf. Giumalau 3-4 ore, Vf. Giumalau – Vf. Rarau 3-4 ore cu o diferenta de nivel de 1057 metri, asa ca pe la ora 15 trebuia sa campam in Rarau ramanandu-ne si timp pentru o „plimbare” pana pe Todirescu in zona Codrului secular de la Slatioara
Intram in traseu de pe malul stang al Bistritei Aurii dupa ce depasim fostul abator (acum o sectie de industrializare a laptelui), scoala nr. 2 si cimitirul in dreptul caruia traseul o ia la stanga
Mergem cam jumatate de kilometru dupa care traseul iese de pe drumul pe care ne-am incadrat si ia directia nord – nord-est. Pentru inceput traseul este perfect vizibil si la cat de bine conturata ieste poteca la un moment dat se uitam de el si de poteca care face dreapta. Ajunsi aproape de culme poteca se subtiaza si ne angajam pe un drum, forestier care apare in stanga. Conform hartii suntem in stanga traseului nostru iar in stanga noastra in vale avem un drum care patrunde adanc in inima muntelui. Incercam sa iesim in creasta, dar mereu doboraturile ne stau in cale. Pentru aproximativ o ora alegem drumul forestier pe care ne-am incadrat, dupa care o zona unde copacii au fost taiati si fara doboraturi ne duce pe linia crestei unde reintalnim marcajul banda albastra. Ni se deschide o perspectiva frumoasa asupra tarii Dornelor, iar in spatele nostru ceata se ridica dintre vai. Imagine superba.

Ne localizan pe harta, dupa care pornim la drum. Potaca se afunda in padure, urmand culmea cu mici urcusuri, mentinandu-se in general cam la 1250 metri. Conform descrierilor si informatiilor culese de pe internet mai aveam cam trei kilometri pana la varful Obcina Mica (1322 m) unde urma sa intalnim marcajul banda rosie. Momentan toate erau bune si in fata ni se profila o poiana. De fapt o imensa zona de zeci de hectare probabil, unde padurea era doborata de vanturi puternice. Si a inceput parte in care noi in care timp de ore bune nu am facut decat sa ne cataram pe copaci, sa mergem pe deasupra sau sa ne aplecam in genunchi uneori pentur a merge mai departe. Nici bine nu terminam o zona “calamitata” ca incepea o alta. Traseul a fost o succesiune de zig-zag-uri in incercarea de a ocoli copacii cazuti si poteca marcata bine ce trecea cand prin padurea de molizi, cand prin poieni
Dupa un drum istovitor intalnim in sfarsit marcajul banda rosie (dupa sensuri “logice” cautate si idendificate cu ajutorul hartii si busolei). Inainte de a intra pe banda rosie (gasit si cu ajutorul unor oameni din zona ce treceau intamplator cu o caruta) ni se spune ca traseul nu e prea circulat, din cauza numeroaselor doboraturi ce blocheaza de la an la an tot mai mult traseul spre Vf. Giumalau. Gandim ca mai rau de cat a fost nu putea fi si oricum aveam toata ziua la dispozitie. Era cred ora 9 dimineata. Ne luam inima in dinti si intram pe traseu banda rosie. Acum urmeaza partea cu “daca iubiti din toata inima si tot sufletul, tot v-ati gandi bine daca mai intrati vreodata pe acest traseu
Imensitatea de copaci care ne taie traseul pe sute de metri patrati, harta in mana si busola in cealalta sunt caracteristicile potecii pana aproape de Poiana Ciungi de sub Giumalau. Norocul nostru e ca se mai intampla ca pe unele portiuni poteca sa fie deschisa, momente de a ne destinde picioarele solicitate la maxim. Poteca e bine marcata insa in zonele cu doboraturi este ceva mai dificil de urmat. Cu putina atentie pentru ca drumul altfel e destul de vizibil aceste zone nu impun probleme deosebite (pentru noi busola fost sfanta si ne-a eliminat din start bataile de cap) poteca fiind strajuita de molizii padurii care acopera in intregime zona (sau ce a mai ramas din ea)

In unele locu padurea se retrage, facand loc unor poienite. Cam cu 2-3 km inainte de Poiana Ciungi ce are in stanga varful Poiana Ciungilor (1513 m) drumul poteca devine practicabil, doboraturile dispar si ne mai vine inima la loc. Trecem in lung prin poiana (directia est) avand mereu Vf. Giumalau in fata. Poteca trece pe la poalele padurii prin gol alpin, ocolim doua turme de oi de la distanta (nu dorim sa testam reactia cainilor) si ne incadram pe cea mai abrupta bucata a traseului de pana acum, avand de urcat in continuare banda rosie cam un kilometru pana pe Giumalau.
Obositi ne uitam la ceas: aproape ora 16. Nu ne vine sa credem ca am mers pe un traseu de 5-6 ore aproape dublu, dar dupa ce numaram sutele de copaci doborati unde asteptam sa dam nas in nas cu ursul ne revenim. Recomandarea mea…uitati de traseul banda rosie Vatra Dornei – Vf. Giumalau sau Vatra Dornei – Vf. Obcina Mica, asteptati ca pe drum sa treaca mai intai un TAF si apoi traseul poate deveni o placere. Pana atunci o varianta ar fi de la cabana Zugreni, triunghi albastru, care chiar daca e cel mai abrupt si greu traseu te scoate cel mai repede la cabana Giumalau dupa maxim 3 ore de mers
De pe varful Giumalau, de la 1857 m, se deschide una din cele mai fascinante panorame din Carpatii Romaniei. Spre nord si nord-est se profileaza Obcinele Bucovinei, spre rasarit silueta zvelta a Raraului, spre sud-est si sud in prim-plan coama zimtata a varfurilor Bogolin si Pietrosu Bistritei, iar in planuri mai indepartate valurile impietrite ale Muntilor Bistritei, Stanisoarei si, in ultimul plan, „pionul" Moldovei, Ceahlaul
Spre vest se deslusesc Calimanul si Muntii Bargaului, avand in prim-plan Tara Dornelor, iar spre nord-vest Masivul Suhard si, in ultimul plan, creasta alpina a Muntilor Rodnei si Muntii Maramuresului. Panorama superba care ne face sa uitam de picioarele noastre obosite. Norocul este de partea noastra caci soarele nu ne arde cerul fiind putin innorat dar nu are de gand sa vina ploaia, vremea fiind ideala. Vedem zonele distruse de furtuni puternice cu copacii doborati care parca ne reamintesc urcusul istovitor care ne-a adus pasii pana aici
Fiind ora 16 ne punem intrebarea cum va fi traseul de aici incolo. Daca in ultimii doi ani furtunile nu au facut ravagii, ar trebui sa fim la baza Pietrelor Doamnei din Rarau in 3-4 ore.
De la varful Giumalau, traseul nostru a continuat printr-un coboras pe o panta foarte abrupta, pe versantul opus (de rasarit) al cupolei Giumalaului, poteca cotind mereu printre jnepeni si ienuperi. Cam pe distanta de 1 km am coborat de la 1857 m cat are Giumalaul la 1 600 m, dupa care poteca urmeaza cumpana de ape intre Bistrita (bazinul Paraului Colbu) spre dreapta, si Moldova (bazinul Paraului Surii) spre stanga. In continuare, poteca coboara mereu pe aceasta culme despartitoare de ape si dupa inca 1 km strabate o zona presarata cu stanci, situata la 1 400—1 450 m altitudine; este Polita Caprelor. Drumul continua, coborand usor si dupa inca un kilometru ajungem in punctul cel mai de jos al acestei parti a traseului, la circa 1 285 m, in saua Fundu Colbului. Aici, in sa, iese si drumul forestier ce vine de la Pojorata, marcaj cruce galbena. Doar ca picioarele parca nu ne mai asculta, cand o iau inainte (rar ce-i drept) cand ne trag inapoi. O masina cu ceva cunostinte de-ale lui Adi ia unora rucsacii pe ultimele sute de metri. De aici pana la hotelul alpin „Rarau" traseul urmeaza drumul forestier, iar de la izvoarele de sub Munceii insirati este comun si cu poteca ce vine de la Cimpulung Moldovenesc pe valea paraului Mesteacan (traseu gandit pentru maine la coborare spre Cimpulung), marcata cu banda albastra si de la Pojorata peste varful Prasea, marcaj punct rosu

Pe la 19”30 ajungem in fata motelului Rarau. Obositi. Tare de tot. Aflam cum camping-ul aflat langa terenul de sport nu mai este functional (nu mai e voie de campat teoretic decat pe la pastorala intelegem). Cu un pic de bunavointa campam totusi in zona fara batai de cap. O bere rece, cortul intins in timp ce primusul trage din greu o supa delicioasa sunt ultimele momente „Kodak” ale zilei, pentru unii. Pe la 10 seara somnul pune stapanire pe noi, dupa ceaiul cu rom si lamaie, patentat se pare pe Raraul
Duminica 01.07.2007. Dimineata incepe pentru noi la ora 8. Deschid telefonul si aflu ca Adi a plecat cu noaptea-n cap pe la 5 dimineata spre vale. Incet, incet ne regrupam, astfel incat pe la ora 10 (harnici, nu-i asa?) nevoile noastre primare food&beverage sunt satisfacute. Propunem sa tragem o tura pana spre Pietrele Doamnei, kippele de calcar simbolice ale Raraului, adevarate turnuri gotice. Traseul pleaca din spatele terenului de sport iar sus odata ajunsi dupa aproximativ 30 minute ni se dezvaluie panorama asupra depresiunii Cimpulungului
Coborand incet spre cort, facem bagajul si rucsacii in spate (mult mai usori acum, dupa ce am scapat de o parte din echipament). Ajunsi in dreptul motelului facem „pauza de traseu”, vorbesc cu seful Salvamontului, dl. Raia care ne recomanda pentru o durata de 4 ore traseul pe la Izvorul Alb, cel de-a lungul paraului Limpedea sau Moara Dracului. Se pare ca are de munca azi, turisti de duminica fiind peste tot.

Hotel alpin „Rarau” (1520 m) – Vf. Rarau (1651 m) – Saua Ciobanilor - Valea Limpedea – paraul Izvorul Alb - Cimpulung Moldovenesc (620 m) (cruce galbena). Timp de mers la coborare 3”30-4 ore, diferenta de nivel 900 metri.
Plecam pe traseul prin valea Limpedea exact din fata motelului, lasand in spate Pietrele Doamnei. Trecem printre statia meteo&releul radio-TV in stanga si cabana care apartine am inteles de Fac. de Geografie din Iasi in dreapta, traseul derulandu-se pe gol alpin si fiind comun cu traseele ce duc in Cimpulung prin Izvorul Alb, pe la Moara si Valea Caselor (cruce rosie) si cu cel care vine din Codrul secular Slatioara (triunghi rosu) dinspre muntele Todirescu. Din Saua Ciobanilor (1550 m) traseul face stanga pe directia de mers brusc si se afunda in padure. Traseul bine marcat pana la capatul sau (gara Cimpulung est) trece prin padure printr-o zona ceva mai abrupta, depaseste o zona cu grohotis (fosta cariera de exploatare a calcarului unde traseul trebuie tinut stanga – informatie culeasa de la Salvamont) dupa care urmeaza valea paraului Limpedea, cand pe o parte cand pe cealalta
Pajisti, miros de fan cosit, verdele de Bucovina si albastrul de Voronet al zonei te face sa simti ca traiesti un vis continuu. Apar primele constructii si drumul nostru devine in curand, dupa intersectia cu traseul bulina rosie de pe valea Paraului Alb, drum carosabil
Inca aproximativ 3 km de sosea pana la gara unde ajungem dupa 3”30 minute, dupa ce trecem printre Cheile Izvorului Alb si Piatra Buhei
Luatul biletelor pentru tren, echiparea cu „hainele de oras” (adica curate) si numaratul bataturilor de pe talpi sunt activitatile noastre pana la ora 17”54 cand trenul ne va duce spre Iasi
In ciuda cursei cu obstacole din Giumalau care ne-a dus la exasperare, cu nervii chiar intinsi la maxim (bine ca nu ne-au plesnit...), maretia Pietrelor Doamnei, golul alpin de sub Vf. Giumalau si platoul Raraului, amabilitatea Salvamontului sunt lucruri care sa ma faca sa-mi doresc o noua iesire tot in aceeasi zona
Insa o sa ma limitez...doar la Rarau
In rest, numai bine si carari cu soare, oriunde v-ar duce pasiiMai putine vorbe, mai multa miscare! Hai pe Munte