Giumalau-Rarau primavara 2005

Mai 2005. O saptamana de concediu dupa muuuult timp se profileaza la orizont. Cum primele zile de concediu ma gasesc tot la munca, intr-un tarziu ma hotarasc pentru a haladui cateva zile prin munti. Dupa doua zile prin Ceahlau mai mult cu grindina si ploaie, ziua de vineri ma gaseste spre seara in Piatra Neamt. Fac o realimentare cu supe si ceaiuri dupa care ma intalnesc cu Adi cu care urmeaza dimineata sa plecam cu autobuzul (de Vatra Dornei) spre cabana Zugreni de-a lungul Bistritei aurii. Stam seara la palavre, mai barfim despre una-alta, dupa care mergem la culcare. Dimineata avem masina din autogara care dupa ce trece de Bicaz, Poiana Largului si un scurt popas la Brosteni ne lasa langa cabana Zugreni. Este in jur de ora 11 atunci cand coboram dintr-un la fel de vechi autobuz ce parca a prins al doilea razboi mondial si care inainte de a-si da duhul parca ar merita sa joace intr-un film cu partizanii anilor 50 regizat de Sergiu.
De aici urmeaza sa luam „in piept” la figurat (si pana la urma ne-am dat seama ca si la propriu) urcusul spre Giumalau pe punct albastru. Un traseu scurt, poate cel mai scurt de a junge sus pe Giumalau, dar in acelasi timp o diferenta de nivel mare (1112 m) pe o distanta in kilometri scurta.
Sambata: Zugreni (745 m) — Piciorul Tepuselor — cabana Giumalau (1 600 m) — varful Giumalau (1 857 m); marcaj punct albastru, durata 3,5-4 ore.
De la cabana Zugreni iesim si traversam soseaua nationala, dupa care, spre dreapta, la numai 100 m, se afla gura paraului Colbu. Intram pe valea paraului la stanga, pe drumul forestier unde facem o prima pauza pentru a aseza mai bine rucsacii pe spatele nostru; dupa numai vreo 200—300 m, tot spre stanga, pe o mica vale, incepe traseul spre Masivul Giumalau. Aici vedem cateva caprioare care dupa ce ne privesc de la distanta (prea putin pentru a pune mana pe aparatele foto, o zbughesc in padure). Pe această mica vale, pe o distanta de circa 500 m si o diferentade nivel apreciabila (ce a scos si ultimul fum de tigara din mine) de 330 m, poteca iese pe capatul Piciorului Tepuselor, de unde urcusul devine ceva mai usor, dar destul de monoton, deoarece se merge numai prin padure deasa de molid. Urcusul a fost solicitant asa ca luam o mica pauza de rehidratare. Dupa inca vreo 2 km de la plecare, poteca iese intr-o mica poiana. Peisajul se schimba rapid, locul padurii fiind luat de poieni si copaci izolati. Dupa vreo 30 de minute iesim in zona subalpina cu pasuni. In dreapta noastra cam la 1,5 km se afla Vf. Giumalau, in stanga avem cabana Giumalau. Ne gandim sa facem dreapta pentru a bea un ceai la cabana. Care cabana (intre timp am aflat ca s-au mai schimbat lucrurile privind administrarea ei) nu ofera prea multe (inclusiv ospitalitate). Aflam ca momentam cabana are/avea 2 proprietari, unul aprterul, celalalt etajul si din cauza certurilor dintre ei, partial unele camere de sus nici macar gazduire nu pot oferi. Bucataria si barul se rezuma la ceva tarii (pentru calatori si probabil ciobani din zona) asa ca pana la urma ne multumim cu caiul nostru din rucsaci. Cei doi barbati de la cabana (tata si fiu probabil) nu erau intruchiparea ospitalitaii bucovinene, dar nici extremul. Mai degraba pareau plictisiti, fara prea mare tragere de inima.

Vremea tine cu noi, e frumos afara, un pic innorat, lucru care parca ne face sa simtim urmatorii 2 km pe care-i parcurgem pana pe varf mai placuti. Inchid ochii si-mi inaginez o partie de ski care sa plece chiar de sub varf si care sa se duca mult mai jos de cabana. La coborare ar fi fantastic, dar la urcare ...
De pe varful Giumalau, de la 1857 m, se deschide una din cele mai fascinante panorame din Carpatii Orientali. Spre nord şi nord-est se profileaza Obcinile Bucovinei, spre rasarit silueta Raraului ,unde vom ajunge peste cateva ore) spre sud-est si sud in prim-plan coama zimtata a varfurilor Bogolin si Pietrosu Bistritei (o imagine maiestuoasa, care dau o impresie de semetie si duritate), iar în planuri mai indepartate valurile Muntilor Bistritei, Stanisoarei si in ultimul plan, "pionul" Moldovei, Ceahlaul. Spre vest se deslusesc Calimanul Bargaului, avand in prim-plan Tara Dornelor, iar spre nord-vest Masivul Suhard si in ultimul plan, creasta alpina a Muntilor Rodnei.

Sus luam o mica pauza, admiram crucea ridicata semet deasupra varfului (o fi bine, o fi rau ?) bagam ceva lichide in noi si admiram peisajul. Vantul ne cam ia in primire asa ca mai aruncam si geaca pe noi. E totusi inceput de mai si pe ici pe colo mai sunt petice de zapada. Se lasa ceata, atmosfera e parca pregatita de ploaie (mai am in sange grindina de acum doua zile din Ceahlau, cand sub niste jnepeni m-am echipat ca de iarna la ce frig era afara), asa ca nu zabovim prea mult pe varf, mai ales ca tinta noastra pentru astazi era motelul/cabana de pe Rarau.
Varful Giumalau (1857 m) - saua Fundu Colbului (1285 m) - Motelul Alpin Rarau (banda rosie), traseu de aproximativ 3-4 ore, diferenta de nivel de 1057 metri.
De la varful Giumalau, traseul nostru se continua printr-un coboras pe o panta foarte abrupta acoperita cu petice de zapada (intr-o astfel de zona fac cunostinta cu zapada, aducandu-mi aminte de derdelusurile pe care ma dadeam cu sacul de plastic pe dealurile din jurul Bacaului), pe versantul opus al cupolei Giumalaului, poteca cotind mereu printre jnepeni şi ienuperi. Cam pe distanta de 1 km se coboara de la 1857 m la 1600 m, dupa care poteca urmeaza cumpana de ape intre Bistrita (bazinul Paraului Colbu) spre dreapta si Moldova (bazinul Paraului Surii) spre stanga. In continuare, poteca coboara mereu pe aceasta culme si dupa inca vreo 20 minute ajungem la Polita Caprelor de unde dupa inca vre-un km ajungem la minimul de altitudine al traseului in saua Fundu Colbului. Aici, in sa, iese si drumul forestier ce vine de la Pojorata, marcaj cruce galbena traseul devenind oarecum plictisitor, continuandu-se pe drum forestier. Vremea tine cu noi, e mohorata si doar cativa stropi ne-au picurat; mai taiem cateva serpentine, mai ocolim cate o stana. De sub Munceii insirati mai apare un traseu ce devine comun cu al nostru care a urcat din Campulung Moldovenesc pe valea paraului Mesteacan cu banda albastra si de la Pojorata altul marcat punct rosu.Cateva perechi de ochi ne admira din masinile ce mai mult coboara de sus (nu foarte multe). Oricum populatia sus e minima weekendul acesta (pana la motelul Rarau nu am intalnit alti pedestrasi ca noi, au fost doar motorizati).
Ajungem sus si suntem nehotarati: cort sau motel/cabana? Pana la urma ceata tot mai deasa de afara si vinul fier din interior ne fac sa alegem o camera cu trei paturi unde vom sta doar noi. Seara vine repede si o petrecem in fata unei carafe de vin fiert impreuna la discutii cu cei de la Salvamont. Vorbim despre munte, trasee, echipament, inconstienti si accidente. Toate acestea cu ochii pe televizor, unde vedem cum Romania urca si coboara. Nu ratingul de tara, ci pozitia la Eurovizion. Nu intrebati, ca nu mai tin minte cine ne-a reprezentat, oricum stiu ca ne-am descurcat mai bine decat la ultima editie.

Dimineata admiram Pietrele Doamnei si platoul Raraului. Pietrele Doamnei declarate monumente ale naturii din 1955 reprezinta de fapt o rezervatie unde sunt protejate prin lege, rocilele, fosilele, formele de relief, flora caracteristicaa zonei (papucul doamnei, floarea de colt). Au inaltimea maxima de 1634 metri si in zona exista numeroase trasee de escalada (diferite grade de dificultate, mai mult nu stiu).
La coborare alegem traseul prin cheile Moara Dracului, ce ne v-a scoate in partea de est a Campulungului.
Duminica. Motel Rarau (1520 m)-Vf. Rarau (1651 m)-saua Ciobanilor (1550 m)-Moara Dracului-Valea Caselor-Campulung Moldovenesc Est (aprox. 620 m). Diferenta de nivel de 900 metri, marcat cruce rosie, aproximativ 4-5 ore.
Ziua de azi e mai luminoasa, ceata a disparut la primele ore ale diminetii, asa ca hotaram sa coboram pe un traseu un pic mai lung dar care o sa treaca prin Cheile Moara Dracului, loc cunoscut de mine din anii liceului. Cheile Moara Dracului, rezervatie geologica - geomorfologica, se afla pe valea paraiasului cu acelaşi nume, afluent al paraului Valea Caselor. Desi se desfasoara doar pe o lungime de 60-70 m cheile au o latime medie de numai 4-5 m, cu pereti inalti si numeroase surplombe, rezervatia avand o suprafata totala de 10 hectare. Podite cu busteni cand am trecut pe acolo, acum in 2008 se pare ca o viitura de prin iunie-iulie le-a lasat asa cum le-a facut mama natura: curate de busteni.

Pana in saua Ciobanilor traseul e comun cu cel ce coboara prin codrii de la Slatioara si cu cel ce coboara spre C-lung pe la fosta cariera. Trecem de sa, tinem directia inainte pentru inca 15 minute, trecem pe langa doua stani (marcajul in zona e mai mult pe pietre, asa ca iarna e mai dificil pentru prima data) dupa care facem stanga pe directia de mers. Aici se vede tot orasul Campulung, strajuit de constructia liceului militar, cu ale sale celebre cladiri in forma de E.B. (fosta personalitate PCR).

Mergem in coborare alerta prin padure, la un moment dat traseul devine invizibil, ne impartim si scanam zona pret de vreo 20 minute, gasim traseul si-i dam drumul inainte la vale. Intalnim o turma de tauri care se apropie amenintator de mult de noi, ii ocolim (noi suntem doi ei vreo 15) si ajungem in chei. Fotografii, cascat gura si adus aminte cum in urma cu vreo 4 ani s-a pravalit un bolovan mare de sus la vre-o 70 metri de noi, chestie care ne-a cam speriat, mai ales ca dupa s-au mai auzit ceva zgomote animalice de sus. Atunci dupa sperietura am facut stanga’n’prejur. Intram pe Valea Caselor (frumoasa zona tare) si pedalam inainte. Fanete si salase, apoi case de vacanta sunt amplasate stanga/dreapta pana la calea ferata. La calea ferata facem stanga, intersectam apoi drumul ce urca la liceu pe care facem dreapta si ajungem in capul satului. Radem o bere rece si urmeaza sa ne despartim: Adi pleaca cu autobuzul la Piatra (pe la ora 15) eu plec in oras de unde sa iau trenul spre Iasi. Cam ramasesem fara bani, si Adi imi da cardul lui de la BRD. Ajung bine merci in oras, bag cardul in bancomat, introduc PIN-ul si EROARE...nu-i bun. Intru-n panica, sun prietenul, da din nou PINul (acelasi) si iar eroare. Mai am o varianta, mai dau un telefon ... si treaba se impute: raman si fara card si fara bani, si cam nemancat si destul de jegos. Pun mana pe telefon si-mi sunt toti prietenii din zona. Dau de Sorin care trage pentru mine o fuga tocmai din Radauti sa ma salveze. Astept o ora lungit pe o banca pana apare. Vine...bucurie...victorie. Ma dezumflu repede cand isi da seama ca nu are portofelul la el...se duce la masina si ma intreaba ceva de genul daca-mi ajung 100 euro. Pana sa zic da, a disparut in tromba cu masina si eu raman in parcarea din fata hotelului Zimbru cu o hartie in mana. Alta viata, simt ca parca-mi vine cheful de viata la loc. Ma arunc in primul exchange pe care-l intalnesc, schimb banii si ma tenteaza inca cateva zile pe munte, ca acum am bani. Sunt insa singur si cam obosit, asa ca ma indrept spre o crasma (de fapt un restaurant elegant). Lumea se uita ca la urs la mine (erau imbracati la costume) da la sfarsit cand platesc nota chelnerul mi se adreseaza cu „va multumesc domnu’”. Asta ca sa nu mai zica lumea ca numai haina face pe om.
Seara debarc in Iasi si a doua zi la munca. Cam atat.

Recomandari prietenesti pentru turisti (nu doar cei care merg in Giumalau-Rarau)
a) Informati-va asupra intinerariului ales si a traseului pe care vreti sa-l parcurgeti, despre starea marcajelor si a cailor de acces, despre posibilitatile de cazare si locurile de campare permise; nu intotdeauna descrierile sunt fidele. Giumalaul si Raraul sunt plini de doboraturi care v-ar putea face grea viata!
b) Nu plecati la munte decat sanatosi, o raceala banala v-ar putea da planurile peste cap, e bine de asemenea sa ai o haina in plus decat una in minus!
c) Evitati sa plecati singuri (chiar daca iesirile solitare au un farmec aparte si nici eu nu le ocolesc). Un grup nu se desparte niciodata si se mentine ritmul celui mai slab pregatit!
d) Nu consumati bauturi alcoolice inainte de plecarea pe traseu. Seara un ceai cu rom e in schimb binevenit. Ceai cu rom nu rom cu ceai!
e) Nu rupeti florile, nu scrijeliti si nu rupeti arborii. Peturile si hartiile daca au fost carate sus pot fi carate si inapoi jos. Daca ati plecat fara bete de ski nu e obligatori sa rupeti toti copacii pana se improvizeaza o pereche!
f) Nu rauciti sagetile indicatoare si nu deteriorati marcajele existente. Era primitiva a trecut de mult la fel ca cea glaciara!
g) Nu deteriorati redusele amenajari turistice, cineva a muncit mult pentru ele!
h) Camparea se face numai in zonele indicate. Asta si pentru a fi feriti de animale salbatice, si pentru a mentine natura curata. Oricum exista o logica in a campa controlat!
i) Faceti foc numai cu uscaturi si numai in locuri special amenajate, pe cat posibil in locul vechilor vetre. Focul trebuie supravegheat si stins complet la sfarsit. Riscati sa ramaneti fara cort si oricum primusul e destul de usor de carat in spate. Primusul nu butelia galbena de 16,5 kg!
j) Chiar daca sunteti la munte sau padure nu va comportati ca animalele, nici primii oameni care au ajuns pe Luna nu s-au comportat ca extraterestrii!
Etc) Acestea sunt recomandari minimale, nici macar strictul minim de comportament normal probabil. Si m-ar bucura daca turistii ar sti si respecta mult mai multe reguli de bun simt!
In rest carari cu soare oriunde v-ar duce pasii. Hai pe munte!